tensiune
[Sinonime]
TENSIÚNE, tensiuni, s.f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situaţie încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forţă interioară care ia naştere într-un corp supus unor forţe exterioare. 2. Diferenţă de potenţial între două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produşi de un lichid într-un spaţiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereţilor arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TENSIÚN//E ~i f. 1) Stare de încordare; întindere. ~ea muşchilor. 2) fig. Stare de spirit sau situaţie încordată; zbucium sufletesc; încordare. 3) fig. Efort intelectual. 4) fiz. Forţă interioară care acţionează asupra suprafeţei unui spaţiu închis. 5) Diferenţă de potenţial dintre două puncte ale unui câmp electric. 6) med. Presiune exercitată de fluxul de sânge asupra vaselor şi asupra inimii. [G.-D. tensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. tension
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TENSIÚNE s.f. 1. Starea a ceea ce este întins; întindere. ♦ (Fig.) Încordare; zbucium sufletesc, nervozitate. 2. (Fiz.) Forţă interioară care acţionează asupra unităţii de arie dintr-o secţiune a unui corp supus unor forţe exterioare. ♦ Presiunea vaporilor produşi de un lichid într-un spaţiu închis. 3. Diferenţa de potenţial dintre două puncte ale unui câmp electric. 4. (Med.) Presiune exercitată de fluxul sanguin asupra arterelor şi asupra inimii. [Cf. fr. tension, lat. tensio].
(Dicţionar de neologisme)
TENSIÚNE s. f. 1. stare a ceea ce este întins; întindere. ♢ (fig.) încordare; surescitare, nervozitate. ♢ (fon.) efort al muşchilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima fază a articulării unui sunet. 2. (fiz.) forţă interioară care acţionează asupra unităţii de arie dintr-o secţiune a unui corp supus unor forţe exterioare. ♢ presiunea vaporilor produşi de un lichid într-un spaţiu închis. 3. diferenţa de potenţial dintre două puncte ale unui câmp electric. 4. ~ arterială = presiune exercitată de fluxul sangvin asupra arterelor şi asupra inimii. (< fr. tension, lat. tensio)
(Marele dicţionar de neologisme)
tensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TENSIÚNE s. 1. v. încordare. 2. (FIZ.) intensitate. (~ într-un conducător.) 3. (FIZ.) tensiune de vapori = presiune de vapori. 4. (FIZIOL.) (rar) presiune. (~ arterială.) 5. v. hipertensiune. 6. (fig.) dramatism. (~ unei situaţii.) 7. încordare, nervozitate. (Stare de ~.) 8. agitaţie, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastâmpăr, nelinişte, nerăbdare. (~ dinaintea plecării la drum.)
(Dicţionar de sinonime)
TENSIÚNE s. v. efort unitar, febră.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Tensiune ≠ destindere
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TENSIÚN//E ~i f. 1) Stare de încordare; întindere. ~ea muşchilor. 2) fig. Stare de spirit sau situaţie încordată; zbucium sufletesc; încordare. 3) fig. Efort intelectual. 4) fiz. Forţă interioară care acţionează asupra suprafeţei unui spaţiu închis. 5) Diferenţă de potenţial dintre două puncte ale unui câmp electric. 6) med. Presiune exercitată de fluxul de sânge asupra vaselor şi asupra inimii. [G.-D. tensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. tension
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TENSIÚNE s. f. 1. stare a ceea ce este întins; întindere. ♢ (fig.) încordare; surescitare, nervozitate. ♢ (fon.) efort al muşchilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima fază a articulării unui sunet. 2. (fiz.) forţă interioară care acţionează asupra unităţii de arie dintr-o secţiune a unui corp supus unor forţe exterioare. ♢ presiunea vaporilor produşi de un lichid într-un spaţiu închis. 3. diferenţa de potenţial dintre două puncte ale unui câmp electric. 4. ~ arterială = presiune exercitată de fluxul sangvin asupra arterelor şi asupra inimii. (< fr. tension, lat. tensio)
(Marele dicţionar de neologisme)
tensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TENSIÚNE s. 1. v. încordare. 2. (FIZ.) intensitate. (~ într-un conducător.) 3. (FIZ.) tensiune de vapori = presiune de vapori. 4. (FIZIOL.) (rar) presiune. (~ arterială.) 5. v. hipertensiune. 6. (fig.) dramatism. (~ unei situaţii.) 7. încordare, nervozitate. (Stare de ~.) 8. agitaţie, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastâmpăr, nelinişte, nerăbdare. (~ dinaintea plecării la drum.)
(Dicţionar de sinonime)
TENSIÚNE s. v. efort unitar, febră.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Tensiune ≠ destindere
(Dicţionar de antonime)