tentacul dex - definiţie, sinonime, conjugare

tentacul

TENTÁCUL, tentacule, s.n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase şi sensibile ale unor animale (acvatice), care serveşte la pipăit, la apucat prada şi uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TENTÁCUL ~e n. (la unele animale acvatice) Organ alungit, musculos şi mobil, care serveşte la pipăit, la prinderea hranei şi la mişcare. /<fr. tentacule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TENTÁCUL s.n. Fiecare dintre apendicele mobile şi nearticulate ale unor animale, care servesc ca organ tactil, de prindere şi de mişcare. [< fr. tentacule, cf. lat. tentaculum].
(Dicţionar de neologisme)

TENTÁCUL s. n. fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate ale unor animale acvatice, care servesc ca organ tactil, prehensil şi de mişcare. (< fr. tentacule, lat. tentaculum)
(Marele dicţionar de neologisme)

tentácul s. n., pl. tentácule
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: te ten tent tenta tentac

Cuvinte se termină cu literele: ul cul acul tacul ntacul