tentant

TENTÁNT, -Ă, tentanţi, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TENTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care tentează; ispititor; îmbietor. /<fr. tentant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TENTÁNT, -Ă adj. Care tentează; ispititor, atrăgător, îmbietor. [Cf. fr. tentant].
(Dicţionar de neologisme)

TENTÁNT, -Ă adj. care tentează; ispititor, atrăgător, îmbietor. (< fr. tentant)
(Marele dicţionar de neologisme)

tentánt adj. m., pl. tentánţi; f. sg. tentántă, pl. tentánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TENTÁNT adj. v. ademenitor.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Tentant ≠ dezgustător, scârbos
(Dicţionar de antonime)