tentativă
[Sinonime]
TENTATÍVĂ, tentative, s.f. Acţiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranţa izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârşi o infracţiune. – Din fr. tentative.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TENTATÍV//Ă ~e f. 1) Acţiune prin care se încearcă să se ajungă la un rezultat; încercare. 2) jur. Încercare de a comite o infracţiune. /<fr. tentative
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TENTATÍVĂ s.f. Acţiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără a avea însă siguranţa izbândei; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârşi o infracţiune. [Cf. fr. tentative, it. tentativo].
(Dicţionar de neologisme)
TENTATÍVĂ s. f. 1. acţiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranţa izbânzii; încercare (neizbutită). 2. (jur.) încercare de a săvârşi o infracţiune. (< fr. tentative)
(Marele dicţionar de neologisme)
tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TENTATÍVĂ s. încercare. (O ~ de record.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TENTATÍV//Ă ~e f. 1) Acţiune prin care se încearcă să se ajungă la un rezultat; încercare. 2) jur. Încercare de a comite o infracţiune. /<fr. tentative
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TENTATÍVĂ s. f. 1. acţiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranţa izbânzii; încercare (neizbutită). 2. (jur.) încercare de a săvârşi o infracţiune. (< fr. tentative)
(Marele dicţionar de neologisme)
tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TENTATÍVĂ s. încercare. (O ~ de record.)
(Dicţionar de sinonime)