teocrație dex - definiţie, sinonime, conjugare

teocrație

TEOCRAŢÍE, teocraţii, s.f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de preoţi; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEOCRAŢÍ//E ~i f. înv. 1) Formă de guvernământ în care puterea religioasă şi laică era exercitată de cler. 2) Stat cu o astfel de formă de guvernământ. [G.-D. teocraţiei; Sil. te-o-cra-] /<fr. théocratie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEOCRAŢÍE s.f. Formă de guvernământ în care autoritatea, fiind considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat care are o astfel de formă de guvernământ. [Gen. -iei. / < fr. théocratie, cf. gr. theokratia < theos – zeu, kratos – putere].
(Dicţionar de neologisme)

TEOCRAŢÍE s. f. formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă. (< fr. théocratie)
(Marele dicţionar de neologisme)

teocraţíe s. f. (sil. te-o-cra-), art. teocraţía, g.-d. art. teocraţíei; pl. teocraţíi, art. teocraţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: te teo teoc teocr teocra

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie ratie cratie