teogamie
TEOGAMÍE s.f. (Mit privitor la) împerecherea unei divinităţi cu un muritor, mai ales a unui zeu cu o muritoare (de obicei cu o regină, prin care se acredita ideea eredităţii divine a copilului regal). [Gen. -iei. / < it. teogamia, fr. théogamie, cf. gr. theos – zeu, gamos – căsătorie].
(Dicţionar de neologisme)
TEOGAMÍE s. f. împerechere a unui zeu cu o muritoare (o regină). (< fr. théogamie)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
TEOGAMÍE s. f. împerechere a unui zeu cu o muritoare (o regină). (< fr. théogamie)
(Marele dicţionar de neologisme)