teogonic

TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparţine teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEOGÓNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de teogonie; propriu teogoniei. /<fr. théogonique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la teogonie. [< fr. théogonique].
(Dicţionar de neologisme)

teogónic adj. m. (sil. te-o-), pl. teogónici; f. sg. teogónică, pl. teogónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)