teomahie
TEOMAHÍE s.f. (Mitol.) Luptă între zei. [Pr.: te-o-] – Din ngr. theomahia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEOMAHÍE s.f. (Mit.) Luptă între zei. [Gen. -iei. / < fr. théomachie, gr. theomachia].
(Dicţionar de neologisme)
TEOMAHÍE s. f. (mit.) luptă între zei. (< fr. théomachie)
(Marele dicţionar de neologisme)
teomahíe s. f. (sil. te-o-), art. teomahía, g.-d. teomahíi, art. teomahíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEOMAHÍE s.f. (Mit.) Luptă între zei. [Gen. -iei. / < fr. théomachie, gr. theomachia].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
teomahíe s. f. (sil. te-o-), art. teomahía, g.-d. teomahíi, art. teomahíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)