teoretic

TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conţinutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noţional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEORÉTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de teorie; propriu teoriei. Studiu ~. 2) Care ţine de domeniul teoriei pure şi neglijează latura practică a lucrurilor; rupt de practică. /<lat. theoreticus, germ. theoretisch, fr. théoreque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEORÉTIC, -Ă adj. Referitor la teorie; întemeiat pe teorie. ♦ Specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică. [< germ. theoretisch].
(Dicţionar de neologisme)

TEORÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la teorie; bazat pe teorie. ♢ specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică; speculativ. 2. (şi adv.) în mod abstract. (< germ. theoretisch, fr. théorétique, lat. theoreticus)
(Marele dicţionar de neologisme)

teorétic adj. m. (sil. te-o-), pl. teorétici; f. sg. teorétică, pl. teorétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TEORÉTIC adj. 1. (înv.) teoreticesc, teoric. (Baza ~ a unei ştiinţe.) 2. abstract. (Ipoteze ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TEORÉTIC s. v. teoretician.
(Dicţionar de sinonime)