teorie dex - definiţie, sinonime, conjugare

teorie

[Sinonime]
TEORÍE, teorii, s.f. 1. Formă superioară a cunoaşterii ştiinţifice care mijloceşte reflectarea realităţii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi şi concepte care descriu şi explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ♢ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ. 3. (În sintagme) Teoria informaţiei = teorie matematică a proprietăţilor generale ale surselor de informaţie, ale posibilităţilor de păstrare şi de transmitere a informaţiilor etc. Teoria literaturii = ramură a ştiinţei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creaţiei literare, curentele şi metodele artistice etc. Teoria relativităţii = teorie a relaţiilor dintre spaţiu, timp şi mişcare a materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunţate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât şi pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretică a instrucţiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. théorie, lat. theoria.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEORÍ//E ~i f. 1) Sistem de principii, de idei, obţinute prin generalizarea experienţei umane, care reflectă legităţile naturii, societăţii şi gândirii. 2) Totalitate a tezelor generalizate dintr-un domeniu al cunoaşterii (ştiinţifice sau artistice). ~ea relativităţii. 3) Concepţie asupra unui lucru, formată la o persoană sau la un grup de persoane. ♢ În ~ în mod abstract, speculativ. [G.-D. teoriei; Sil. te-o-] /<ngr. theoria, lat. theoria, fr. theorie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

teoríe (-íi), s.f. – Sistem, doctrină. Gr. θεωρία (sec. XVIII, cf. Gáldi 260) şi modern din fr. théorie. Der. teoremă, s.f., din fr. théorème; teoretic, adj., după germ. theoretisch; teoreticon, s.n. (manual de muzică religioasă), din gr. θεωρετιϰόν; teoretician, s.m., după fr. théoricien.
(Dicţionarul etimologic român)

TEORÍE s.f. 1. Reflectare sistematizată, generalizată a unui ansamblu de cunoştinţe şi de idei, privind unele domenii ale realităţii obiective sau ale conştiinţei sociale. 2. Ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică; ansamblu de cunoştinţe, de idei, de ipoteze care dau explicaţia unor fenomene etc. ♦ Teorie a literaturii = ramură a ştiinţei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creaţiei literare, defineşte genurile şi speciile, curentele şi metodele artistice, elementele şi particularităţile stilului, noţiunile de versificaţie etc. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. fr. théorie, lat., gr. theoria].
(Dicţionar de neologisme)

TEORÍE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi şi concepte organizate într-un sistem logic care descriu şi explică un domeniu al realităţii obiective sau al conştiinţei sociale. 2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică. o ă literaturii = ramură a ştiinţei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creaţiei literare, defineşte genurile şi speciile, curentele şi metodele artistice, elementele şi particularităţile stilului, noţiunile de versificaţie etc. ♢ lecţie de instruire militară. 3. cunoaştere speculativă, ideală, independentă de aplicaţii. (< fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie)
(Marele dicţionar de neologisme)

teoríe s. f. (sil. te-o-), art. teoría, g.-d. art. teoríei; pl. teoríi, art. teoríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TEORÍE s. 1. v. concepţie. 2. doctrină, învăţătură, sistem. (~ economică.) 3. (FILOZ.) teoria cunoaşterii = epistemologie, gnoseologie; teoria existenţei v. ontologie; teoria valorilor v. axiologie. 4. (MAT.) teoria probabilităţilor v. calculul probabilităţilor. 5. (EC.) teoria nominalistă a banilor = nominalism.
(Dicţionar de sinonime)

TEORÍE s. v. cercetare, control, revizie, revizuire, verificare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te teo teor teori

Cuvinte se termină cu literele: ie rie orie eorie