teozof

TEOZÓF, teozofi, s.m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEOZÓF ~i m. Adept al teozofiei. /<fr. théozophe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEOZÓF, -OÁFĂ s.m. şi f. Adept al teozofiei. [Var. teosof, -oafă s.m.f. / < fr. théosophe].
(Dicţionar de neologisme)

TEOZÓF s. m. adept la teozofiei. (< fr. théosophe)
(Marele dicţionar de neologisme)

teozóf s. m. (sil. te-o-), pl. teozófi
(Dicţionar ortografic al limbii române)