terasa dex - definiţie, sinonime, conjugare
TERÁSĂ1, terase, s.f. 1. Construcţie deschisă, anexă a unei clădiri, aşezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiş (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafaţă plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porţiuni de trotuar în faţa unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt aşezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarţei pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TERÁSĂ2 s.f. v. teraz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TERÁS//Ă ~e f. 1) Construcţie deschisă la o clădire (la parter, la etaj sau pe acoperiş). 2) geol. Sistem de suprafeţe plane, în formă de trepte, situate în lungul versanţilor unui râu sau al malurilor mării. 3) Porţiune de trotuar din faţa unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafaţă plană pe o porţiune de teren, în parcuri şi în grădini publice, amenajată pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TERAS//Á ~éz tranz (terenuri)A înzestra cu terase. /<fr. terrasser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

terásă (-se), s.f. – 1. Taluz, platformă. – 2. Balcon, pridvor, foişor. – Mr. tăraţă. Fr. terrase, în mr. din it. terrazza, cf. ngr. τεράτσα.
(Dicţionarul etimologic român)

TERÁSĂ s.f. 1. Construcţie deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), folosită pentru odihnă etc. ♦ Platformă (care ţine loc de acoperiş plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafeţe plane, în formă de trepte, situate în lungul cursului unui râu, al malurilor mării etc. ♦ Suprafaţă plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri şi în grădini), care foloseşte ca loc de plimbare. [< fr. terrasse].
(Dicţionar de neologisme)

TERASÁ vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pământ). [< fr. terrasser].
(Dicţionar de neologisme)

TERÁSĂ s. f. 1. construcţie deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc. ♢ platformă (acoperiş plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafeţe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc. ♢ suprafaţă plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare. ♢ porţiune de trotuar în faţa unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt aşezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)
(Marele dicţionar de neologisme)

TERASÁ vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr. terrasser)
(Marele dicţionar de neologisme)

terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

terasá vb., ind. prez 1 sg. teraséz, 3 sg. şi pl. teraseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TERÁSĂ s. (GEOGR.) terasă aluvială = terasă de acumulare; terasă de acumulare v. terasă aluvială.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te ter tera teras

Cuvinte se termină cu literele: sa asa rasa erasa