teren dex - definiţie, sinonime, conjugare

teren

[Sinonime]
TERÉN, terenuri, s.n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu). ♢ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenţie situaţia, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câştiga teren = a progresa puţin într-o acţiune; a-şi consolida poziţia. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde şansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ♢ Loc. adv. Pe teren = la faţa locului; la locul de producţie. 3. (Urmat de determinări care arată destinaţia) Spaţiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TERÉN ~uri n. 1) Întindere de pământ (delimitată în funcţie de relief); porţiune de pământ. ♢ A pregăti ~ul a face lucrări pregătitoare înainte de a întreprinde ceva. A sonda (sau a pipăi, a tatona) ~ul a cerceta împrejurările (înainte de a întreprinde ceva) pentru a-şi asigura reuşita. A câştiga ~ a progresa într-o acţiune, reuşind puţin câte puţin. A părăsi ~ul a ceda; a se da bătut. 2) Sol dintr-o porţiune a scoarţei terestre, conside-rat din punct de vedere al naturii sale. ~ argilos. 3) Suprafaţă de pământ special amenajată în vederea anumitelor lucrări sau activităţi. 4) fig. Domeniu de activitate; sferă de preocupări. ♢ Pe ~ la faţa locului; la locul de muncă. /<fr. terrain
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

terén (-nuri), s.n. – Întindere de pămînt, loc destinat unor activităţi, cîmp. Fr. terrain.
(Dicţionarul etimologic român)

TERÉN s.n. 1. Întindere de pământ. ♦ A sonda terenul = a examina cu atenţie situaţia sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formaţiilor geologice dintr-o porţiune a scoarţei terestre. 3. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocupări. ♦ Pe teren = la faţa locului; la locul de muncă. [< fr. terrain].
(Dicţionar de neologisme)

TERÉN s. n. 1. întindere de pământ. o a sonda (sau a tatona) ŭl = a examina cu atenţie situaţia sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa; a câştiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da înapoi) într-o acţiune; a părăsi ŭl = a ceda, a se da bătut. ♢ sol. ♢ loc, regiune. 2. spaţiu amenajat pentru sporturi şi recreare. 3. totalitatea formaţiilor geologice dintr-o porţiune a scoarţei terestre. 4. loc unde se desfăşoară o activitate, unde are loc o acţiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări. o pe ~ = la faţa locului; la locul de muncă. (< fr. terrain)
(Marele dicţionar de neologisme)

terén s. n., pl. terénuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TERÉN s. 1. v. loc. 2. teren viran v. maidan. 3. v. sol. 4. v. regiune.
(Dicţionar de sinonime)

TERÉN s. v. domeniu, sector.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te ter tere

Cuvinte se termină cu literele: en ren eren