tereziile

TEREZÍE, terezii, s.f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două braţe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte şi greutăţi); p.restr. taler de balanţă. – Din tc. terazi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEREZÍ//E ~i f. 1) Cântar constând dintr-o pârgie mobilă cu două braţe egale, de care este atârnat câte un taler. 2) Vas al unui cântar, în care se pun greutăţile sau obiectul de cântărit; taler. [G.-D. tereziei] /<turc. terazi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

terezíe (-íi), s.f. – Taler de balanţă. – Var. tirizie. Megl. tereziiă. Tc. terazi (Roesler 604; Şeineanu, I, 356; Lokotsch 2029), din per. tärazu, cf. alb. terezi, sb. terezija.
(Dicţionarul etimologic român)

terezíe s. f., art. terezia, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TEREZÍE s. v. taler.
(Dicţionar de sinonime)

TEREZÍILE s. pl. art. v. balanţa, cântarul, cumpăna.
(Dicţionar de sinonime)