teri

TEÁRĂ, teri, s.f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de ţesut. – Lat. tela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢEÁRĂ, s.f. v. ţară.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

teáră (-éri), s.f. – Urzeală depănată pe sul. – Var. Mold. tară. Mr. teară „caimac”. Lat. tēla (Burlă, Conv. lit., XIV, 281; Puşcariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp. tela, fr. toile. Der. din per. tär „fir, fibră” (Lokotsch 2022) nu pare probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

TERI- elem. „pământ, teren”. (< fr. terri-, cf. lat. terra)
(Marele dicţionar de neologisme)

teáră s. f., g.-d. art. térii; pl. teri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TEÁRĂ s. v. natră, război, urzeală.
(Dicţionar de sinonime)