teribil

TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ♢ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TERÍBIL¹ adv. 1) Foarte puternic; în mod deosebit; grozav. 2) (urmat de prepoziţia de) Nespus de mult; extrem; extraordinar; grozav. ~ de frumoasă. /<fr. terrible, lat. terribilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TERÍBIL² ~ă (~i, ~e) 1) Care inspiră teroare; producător de groază; înspăimântător; îngrozitor. 2) Care are putere mare; de mare intensitate. Un efort ~. 3) pop. Care iese din comun; caracterizat prin proprietăţi neobişnuite. Un tip ~. Un cântec ~. 4) Care este caracterizat prin agresivitate sporită. Un copil ~. /<fr. terrible, lat. terribilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TERÍBIL, -Ă adj. 1. Care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ♦ adv. Foarte, extrem de... [Cf. fr. terrible, lat. terribilis].
(Dicţionar de neologisme)

TERÍBIL, -Ă adj. 1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav. ♢ (adv.) foarte, extrem de... (< fr. terrible, lat. terribilis)
(Marele dicţionar de neologisme)

teríbil adj. m., pl. teríbili; f. sg. teríbilă, pl. teríbile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TERÍBIL adj., adv. 1. adj. v. extraordinar. 2. adv. v. foarte. 3. adj. v. îngrozitor. 4. adj. v. atroce. 5. adj. v. zdravăn. 6. adj. v. cumplit.
(Dicţionar de sinonime)