TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ♢ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalaţiilor şi aparatelor în care se produce căldura, centralizat, pentru clădirile situate la o distanţă relativ mică. Agent termic = substanţă (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalaţie termică. – Din fr. thermique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÉRMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de căldură; propriu căldurii. ♢ Centrală ~că centrală care produce căldură pentru încălzirea clădirilor sau în scopuri tehnologice. /<fr. thermique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÉRMIC, -Ă adj. Referitor la căldură. ♢ Centrală termică = centrală folosită pentru producerea căldurii. // Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) căldură”, „temperatură”. [< fr. thermique, it. termico].
(Dicţionar de neologisme)
TÉRMICĂ s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul căldurii şi al legilor ei. [< fr. thermique].
(Dicţionar de neologisme)
TÉRMIC, -Ă I. adj. referitor la căldură; care produce căldură. o centrală ~ă = termocentrală. II. s. f. 1. parte a fizicii aplicate care studiază căldura şi legile ei. 2. (met.) curent vertical declanşat prin termoconvecţie. (< fr. thermique)
(Marele dicţionar de neologisme)
térmic adj. m., pl. térmici; f. sg. térmică, pl. térmice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDUCŢIE TÉRMICĂ s. v. termoconducţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÉRMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de căldură; propriu căldurii. ♢ Centrală ~că centrală care produce căldură pentru încălzirea clădirilor sau în scopuri tehnologice. /<fr. thermique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TÉRMICĂ s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul căldurii şi al legilor ei. [< fr. thermique].
(Dicţionar de neologisme)
TÉRMIC, -Ă I. adj. referitor la căldură; care produce căldură. o centrală ~ă = termocentrală. II. s. f. 1. parte a fizicii aplicate care studiază căldura şi legile ei. 2. (met.) curent vertical declanşat prin termoconvecţie. (< fr. thermique)
(Marele dicţionar de neologisme)
térmic adj. m., pl. térmici; f. sg. térmică, pl. térmice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDUCŢIE TÉRMICĂ s. v. termoconducţie.
(Dicţionar de sinonime)