terminație dex - definiţie, sinonime, conjugare

terminație

[Sinonime]
TERMINÁŢIE, terminaţii, s.f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârşitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinenţă. – Din lat. terminatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TERMINÁŢI//E ~i f. 1) Parte terminală; extremitate. ~ nervoasă. 2) lingv. Element morfologic variabil, care se adaugă la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; desinenţă. [G.-D. terminaţiei] /<lat. terminatio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TERMINÁŢIE s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârşitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinenţă. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison].
(Dicţionar de neologisme)

TERMINÁŢIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârşitul unui cuvânt. ♢ (rar) desinenţă. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

termináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. termináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. termináţiei; pl. termináţii, art. termináţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TERMINÁŢIE s. v. desinenţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te ter term termi termin

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie natie inatie