TERMINATÓR, terminatoáre, s.n. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii şi al planetelor. (cf. fr. terminateur) (Marele dicţionar de neologisme)
terminatór s. n., pl. terminatoáre(Dicţionar ortografic al limbii române)