terminus dex - definiţie, sinonime, conjugare

terminus

TÉRMINUS s.n. invar. Ultimul punct, capătul unei linii ferate, al unei linii de tramvai, de autobuz etc. – Cuv. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÉrminus adj. invar. şi substantival (despre punctul de staţionare a vehiculelor) Care constituie capătul unei căi de comunicaţie (linii ferate, de tramvai, de troleibuz, de autobuz). Staţie ~. /<fr., lat. terminus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÉRMINUS s.n. invar. 1. (Ist.) Demarcaţie (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicţii etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârşitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; staţia ultimă; capăt. [< fr., lat. terminus].
(Dicţionar de neologisme)

TÉRMINUS s. n. inv. 1. demarcaţie (stâlp, stelă) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicţii etc. 2. loc, punct care marchează sfârşitul. ♢ punct final de oprire al unui mijloc de transport; staţia ultimă; capăt. (< fr., lat. terminus)
(Marele dicţionar de neologisme)

términus s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: te ter term termi termin

Cuvinte se termină cu literele: us nus inus minus rminus