termoplastic
TERMOPLÁSTIC, -Ă, termoplastici, -ce, adj. (Despre materiale solide) Care nu-şi modifică structura când este încălzit până la înmuiere şi apoi răcit. – Din fr. thermoplastique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TERMOPLÁSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (de-spre substanţe) Care devine plastic sub influ-enţa căldurii şi a presiunii. 2) (despre materii plastice) Care nu-si schimbă proprietăţile sub acţiunea temperaturilor înalte. /<fr. termoplastique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TERMOPLÁSTIC, -Ă adj. (Despre substanţe) Care devine plastic sub influenţa căldurii şi a presiunii. ♦ (Despre o materie plastică) Care nu-şi modifică proprietăţile la acţiunea repetată a temperaturilor înalte. [Cf. fr. thermoplastique].
(Dicţionar de neologisme)
TERMOPLÁSTIC, -Ă adj. (despre materiale solide) care, încălzit la înmuiere şi apoi răcit, nu-şi modifică structura. (< fr. thermoplastique)
(Marele dicţionar de neologisme)
termoplástic adj. m. (sil. -plas-) plastic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TERMOPLÁSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (de-spre substanţe) Care devine plastic sub influ-enţa căldurii şi a presiunii. 2) (despre materii plastice) Care nu-si schimbă proprietăţile sub acţiunea temperaturilor înalte. /<fr. termoplastique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TERMOPLÁSTIC, -Ă adj. (despre materiale solide) care, încălzit la înmuiere şi apoi răcit, nu-şi modifică structura. (< fr. thermoplastique)
(Marele dicţionar de neologisme)
termoplástic adj. m. (sil. -plas-) plastic
(Dicţionar ortografic al limbii române)