termorezistență dex - definiţie, sinonime, conjugare

termorezistență

termorezistent termorezistenţă
TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenţi, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TERMOREZISTÉNŢĂ, termorezistenţe, s.f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistenţă mecanică la creşterea temperaturii. – Termo- + rezistenţă (după fr. thermorésistivité).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TERMOREZISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care rezistă la temperaturi înalte. /<fr. thermorésistant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TERMOREZISTÉNŢĂ f. Rezistenţă la temperaturi înalte. /termo- + rezistenţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TERMOREZISTÉNT, -Ă adj. Rezistent la temperaturi (înalte sau joase); care nu-şi modifică proprietăţile sub acţiunea căldurii; refractar. [< fr. thermorésistant].
(Dicţionar de neologisme)

TERMOREZISTÉNŢĂ s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (Concr.) (Semi)conductor electric a cărui rezistenţă este influenţată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. [< fr. thermorésistance].
(Dicţionar de neologisme)

TERMOREZISTÉNT, -Ă adj. rezistent la temperaturi înalte sau la presiune; care nu se deformează sub acţiunea căldurii. (< fr. thermorésistent)
(Marele dicţionar de neologisme)

TERMOREZISTÉNŢĂ s. f. proprietate a unui material termorezistent. ♢ (semi)conductor electric a cărui rezistenţă este influenţată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. (< fr. thermorésistance)
(Marele dicţionar de neologisme)

termorezistént adj. m., pl. termorezisténţi; f. sg. termorezisténtă, pl. termorezisténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

termorezisténţă s. f., g.-d. art. termorezisténţei; (piese) pl. termorezisténţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: te ter term termo termor

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta stenta