terofite

TEROFÍTĂ, terofite, s.f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-şi forma organe de iernare (muguri, rizomi) şi care se înmulţeşte numai prin seminţe. ♢ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEROFÍTE s.f.pl. (Bot.) Plante erbacee anuale lipsite de capacitatea de a forma organe de iernare, înmulţindu-se numai prin seminţe sau prin spori. [Sg. terofită. / < fr. thérophytes, cf. gr. theros – vară, phyton – plantă].
(Dicţionar de neologisme)

TEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) erbacee anuală, lipsită de capacitatea de a forma organe de iernare, hibernând numai prin seminţe sau prin spori. (< fr. thérophyte)
(Marele dicţionar de neologisme)

terofítă s. f., g.-d. art. terofítei; pl. terofíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)