tesla dex - definiţie, sinonime, conjugare
TESLĂ, tesle, s.f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiş metalic lat şi curbat, folosită de dulgheri, rotari şi dogari. – Din sl. tesla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÉSLA s.f. (Fiz.) Unitate de măsură a inducţiei magnetice. – Din fr. tesla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÉSL//Ă ~e f. Unealtă de tâmplărie cu coadă scurtă, având de-a curmezişul o lamă metalică curbată, folosită la cioplit. /<sl. tesla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

téslă (-le), s.f. – Unealta dulgherului, a tîmplarului. – Megl. teslă. Sl. (bg., sb., slov.) tesla (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Conev 66). – Der. teslar, s.m. (tîmplar, dulgher); teslărie s.f. (tîmplărie); teslăresc, adj. (de tîmplar); teslui, vb. (a ciopli cu tesla).
(Dicţionarul etimologic român)

TÉSLA s.m. Unitate de inducţie magnetică, egală cu inducţia magnetică uniformă, căreia îi corespunde un flux magnetic de un weber, printr-o suprafaţă de 1 m2. [< fr. tesla, cf. Tesla Nikolafizician iugoslav].
(Dicţionar de neologisme)

TÉSLA s. f. unitate de măsură a inducţiei magnetice, egală cu inducţia unui magnetic uniform, care acţionează cu o forţă de un newton asupra unei sarcini electrice de un coulomb. (< fr. tesla)
(Marele dicţionar de neologisme)

téslă (unealtă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

teslá (fiz.) s. f., simb. T
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÉSLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuş, (reg.) scoabă, (înv.) strujniţă. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)
(Dicţionar de sinonime)

TÉSLĂ s. v. cioplitor, cuţitoaie, mistrie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tes tesl

Cuvinte se termină cu literele: la sla esla