testaceu dex - definiţie, sinonime, conjugare

testaceu

TESTACÉU, testacee, s.n. (La pl.) Subordin de moluşte al căror corp are un înveliş calcaros; (şi la sg.) moluscă aparţinând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TESTACÉ//U ~e n. 1) la pl. Subordin de moluşte având corpul acoperit de un test. 2) Moluscă din acest subordin. /<fr. testacé
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TESTACÉU, -ÉE adj. (Despre moluşte) Al cărui corp este acoperit cu un înveliş calcaros. // s.n.pl. Subordin de moluşte cu corpul acoperit de un test2 [în DN]; (la sg.) moluscă din acest subordin. [Pron. -ceu, ce-e. / cf. fr. testacé, testacées, lat. testaceus].
(Dicţionar de neologisme)

TESTACÉU, -ÉE I. adj. acoperit cu o cochilie, cu un test2. II. s. n. pl. 1. ordin de moluşte cu corpul acoperit de un test2. 2. subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă. (< fr. tescacé/s/, lat. testaceus)
(Marele dicţionar de neologisme)

testacéu s. n., pl. testacée
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: te tes test testa testac

Cuvinte se termină cu literele: eu ceu aceu taceu staceu