testament dex - definiţie, sinonime, conjugare

testament

[Sinonime]
TESTAMÉNT, testamente, s.n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viaţă, prin care cineva îşi exprimă dorinţele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ♢ Testament olograf = testament scris în întregime, datat şi semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcţionar de stat, cu formalităţile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzând textele referitoare la credinţele religioase şi la viaţa poporului evreu (până la naşterea lui Cristos). Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile şi alte scrieri religioase (de după naşterea lui Cristos). – Din lat. testamentum, fr. testament.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TESTAMÉNT ĕ n. 1) Act juridic unilateral, personal, revocabil până la moartea autorului, în care o persoană îşi formulează dispoziţiile (cu privire la avere) care urmează a fi îndeplinite după moartea sa. ♢ Vechiul Testament prima parte a Bibliei care cuprinde textele religioase de până la naşterea lui Isus Hristos. Noul Testament a doua parte a Bibliei care conţine textele religioase de după naşterea lui Isus Hristos. 2) fig. Operă a unui artist, care constituie expresia supremă a mentalităţii şi artei sale. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

testamént (-te), s.n. – Act juridic ce cuprinde dorinţele cuiva după moarte. Lat. testamentum (sec. XVII). – Der. testa, vb., din fr. tester; testamentar, adj., din fr. testamentaire; testator, adj., din fr. testateur.
(Dicţionarul etimologic român)

TESTAMÉNT s.n. Act prin care cineva îşi exprimă ultimele dorinţe, dispunând asupra felului cum va fi împărţită averea după moartea sa. [Pl. -te, -turi. / < lat. Testamentum, cf. fr. testament].
(Dicţionar de neologisme)

TESTAMÉNT s. n. 1. act juridic prin care cineva îşi exprimă ultimele dorinţe, dispunând asupra felului cum va fi împărţită averea după moartea sa. 2. operă tardivă a unui scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a concepţiilor sale estetice ori literare. (< fr. testament, lat. testamentum, germ. Testament)
(Marele dicţionar de neologisme)

Nóul Testamént s. pr. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Véchiul Testamént s. pr. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

testamént s. n., pl. testaménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VECHIUL TESTAMÉNT s. (BIS.) (înv.) palie.
(Dicţionar de sinonime)

TESTAMÉNT s. (JUR.) 1. (înv.) diată, tocmeală. (Bun lăsat prin ~.) 2. testament mistic = testament secret; testament secret v. testament mistic.
(Dicţionar de sinonime)

TESTAMÉNT s. v. lege, legislaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tes test testa testam

Cuvinte se termină cu literele: nt ent ment ament tament