testatoare

TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care a făcut un testament, care a testat¹. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TESTAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care a întocmit un testament; autor al unui testament. /<lat. testator, fr. testateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TESTATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care lasă un testament; autorul unui testament. [Cf. lat. testator, fr. testateur].
(Dicţionar de neologisme)

TESTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lasă un testament. (< fr. testateur, lat. testator)
(Marele dicţionar de neologisme)

testatór s. m., pl. testatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

testatoáre s. f., g.-d. art. testatoárei; pl. testatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TESTATÓR s. (JUR.) (înv.) dietaş.
(Dicţionar de sinonime)