teta
TÉTA s.m. invar. A opta literă a alfabetului grecesc. – Din ngr. théta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÉTA m. invar. Numele literei „θ” din alfabetul grecesc. /<ngr. théta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÉTA s.n. invar. Literă a alfabetului grecesc care reprezintă o consoană interdentală aspirată surdă (θ). [< gr. theta].
(Dicţionar de neologisme)
TÉTA s. m. inv. a opta literă a alfabetului grecesc, care reprezintă o consoană interdentală aspirată surdă. (< fr. thêta, gr. theta)
(Marele dicţionar de neologisme)
téta s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÉTA m. invar. Numele literei „θ” din alfabetul grecesc. /<ngr. théta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TÉTA s. m. inv. a opta literă a alfabetului grecesc, care reprezintă o consoană interdentală aspirată surdă. (< fr. thêta, gr. theta)
(Marele dicţionar de neologisme)
téta s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)