teter dex - definiţie, sinonime, conjugare

teter

téter (-ră), adj. – Prost, nătărău, gogoman. Creaţie expresivă, cf. neder, rus. otetjum. În Munt. – Der. teterează, s.m. (prost), cu suf. -; tititez, s.n. (hădărag de moară; sfîrlează; om neastîmpărat, spiriduş; copil, obraznic, băgăreţ), dublet al cuvîntului anterior; tuturigă, s.f. (Bucov., volantul batozei); titiri, vb. (Mold. de S, a se aranja, a se dichisi); chichia, vb. (Mold., a piui); chichirez, s.n. (hădărag; mecanism, dispozitiv; artificiu, graţie, farmec); terteleac (var. terteleci), s.n. (Olt., titirez, hădărag), pe care Drăganu, Dacor., V, 376, îl explică prin mag. tördelék , cf. perpelici. Explicaţiile lui titirez porninid de la ceh. titerka „jucărie” (Cihac, II, 413); de la it. trotolla sau ngr. τρέτουλας (Tiktin); de la bg. tutračka (Candrea) nu sînt satisfăcătoare. Aceleiaşi rădăcini pare să aparţină titilă, s.f. (căpăţînă, tărtăcuţă; vîrf de munte sau de deal), cu var. ticlău, s.n. (culme, vîrf).
(Dicţionarul etimologic român)

téter, téteri, s.m. (reg.) tânăr haimana, netot.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: te tet tete

Cuvinte se termină cu literele: er ter eter