tetraclorură

TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s.f. Combinaţie a clorului cu un corp simplu tetravalent. ♢ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se foloseşte ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor şi la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TETRACLORÚRĂ s.f. Combinaţie a clorului cu un corp simplu tetravalent. ♦ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros dulceag, întrebuinţat în unele aparate de stins incendiile sau ca solvent neinflamabil. [< fr. tétrachlorure].
(Dicţionar de neologisme)

TETRACLORÚRĂ s. f. combinaţie a clorului cu un element tetravalent. o ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure)
(Marele dicţionar de neologisme)

tetraclorúră s. f. (sil. -tra-clo-) clorură
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TETRACLORURĂ DE CARBÓN s. (CHIM.) tetra-clormetan.
(Dicţionar de sinonime)