tetraedru

TETRAÉDRU, tetraedre, s.n. Poliedru cu patru feţe triunghiulare, patru vârfuri şi şase muchii. – Din fr. tétraèdre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TETRAÉDR//U ~e n. Poliedru cu patru feţe (toate triunghiuri); piramidă triunghiulară. [Sil. te-tra-e-dru] /<fr. tétraedre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TETRAÉDRU s.n. Poliedru cu patru feţe triunghiulare. [Pron. -tra-e-. / < fr. tétraèdre, cf. gr. tetra – cu patru, hedra – faţă, plan].
(Dicţionar de neologisme)

TETRAÉDRU s. n. poliedru cu patru feţe. (< fr. tétraèdre)
(Marele dicţionar de neologisme)

tetraédru s.n. (sil. -tra-e-dru), art. tetraédrul; pl. tetraédre
(Dicţionar ortografic al limbii române)