tetramer
TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părţi; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
(Dicţionar de neologisme)
TETRAMÉR, -Ă adj. 1. constituit din patru părţi. 2. (zool.) format din patru metamere. (< fr. tétramère)
(Marele dicţionar de neologisme)
tetramér adj. m., pl. tetraméri; f. sg. tetraméră, pl. tetramére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TETRAMÉR, -Ă adj. 1. constituit din patru părţi. 2. (zool.) format din patru metamere. (< fr. tétramère)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)