tetrapod

TETRAPÓD¹, tetrapoduri, s.n. Piedestal cu patru picioare, pe care se aşază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TETRAPÓD², -Ă, tetrapozi, -de, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TETRAPÓ//D¹ ~dă (~zi, ~de) şi substantival rar Care are patru picioare; cu patru picioare; patruped. /<fr. tétrapode
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TETRAPÓD² ~uri n. bis. Piedestal cu patru picioare pe care se pun obiectele de cult. /<ngr. tetrápodos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tetrapód (-oáde), s.n. – Piedestal cu patru picioare. – Var. tratapod. Ngr. τετράποδος (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

TETRAPÓD, -Ă adj., s.n. Patruped. // s.n. 1. Piedestal cu patru picioare pe care se aşază diferite obiecte de cult. 2. Bloc de beton armat cu patru proeminenţe tronconice, folosit pentru protecţia digurilor şi a coastelor maritime. [Pl. -ozi, -ode. / < fr. tétrapode(s), cf. gr. tetra – cu patru, pous – picior].
(Dicţionar de neologisme)

TETRAPÓD s. n. 1. piedestal cu patru picioare pe care se aşază diferite obiecte de cult. 2. bloc de beton armat cu patru proeminenţe tronconice, pentru protecţia digurilor şi a coastelor maritime. (< gr. tetrapodos)
(Marele dicţionar de neologisme)

tetrapód adj. m. (sil. -tra-), pl. tetrapózi; f. sg. tetrapódă, pl. tetrapóde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tetrapód (animal) s. n. (sil. -tra-), pl. tetrapóde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tetrapód (piedestal, bloc de beton) s. n. (sil. -tra-), pl. tetrapóduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)