tetrapodie

TETRAPODÍE, tetrapodii, s.f. (Lit.) Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TETRAPODÍE s.f. Metru ritmic în prozodia greacă, constând din două dipodii de acelaşi fel. [Gen. -iei. / < fr. tétrapodie, cf. gr. tetrapodia < tetra – cu patru, pous – picior].
(Dicţionar de neologisme)

TETRAPODÍE s. f. metru ritmic în prozodia greacă constând din două dipodii de acelaşi fel. (< fr. tétrapodie, gr. tetrapodia)
(Marele dicţionar de neologisme)

tetrapodíe s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. tetrapodíei; pl. tetrapodíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)