tetrarh
TETRÁRH, tetrarhi, s.m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TETRÁRH ~i m. 1) Guvernator al unei tetrarhii. 2) Principe tributar de la hotarele de răsărit ale imperiului roman. /<lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TETRÁRH s.m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. [< lat., gr. tetrarches < tetra – patru, archos – şef].
(Dicţionar de neologisme)
TETRÁRH s. m. 1. guvernator al unei tetrarhii. 2. titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. (< fr. tétrarque, lat. tetrarches, gr. tetrarkhes)
(Marele dicţionar de neologisme)
tetrárh s. m. (sil. mf. tetr-), pl. tetrárhi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TETRÁRH ~i m. 1) Guvernator al unei tetrarhii. 2) Principe tributar de la hotarele de răsărit ale imperiului roman. /<lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TETRÁRH s. m. 1. guvernator al unei tetrarhii. 2. titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. (< fr. tétrarque, lat. tetrarches, gr. tetrarkhes)
(Marele dicţionar de neologisme)
tetrárh s. m. (sil. mf. tetr-), pl. tetrárhi
(Dicţionar ortografic al limbii române)