teugă

TEÚGĂ, teuge, s.f. Construcţie situată deasupra punţii superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii şi, mai rar, locuinţe pentru echipaj. – Din fr. teugue.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEÚ//GĂ ~ge f. mar. Construcţie la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii şi, uneori, încăperi de locuit pentru echipaj. [Sil. te-u-] /<fr. teugue
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÉUGĂ s.f. Partea acoperită de la prora sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii şi, uneori, locuinţe pentru echipaj. [< fr. teugue].
(Dicţionar de neologisme)

TEÚGĂ s. f. (mar.) punte deasupra punţii principale, la proră, care se întinde dintr-un bord în altul şi în interiorul căreia sunt amenajate magazii şi, uneori, locuinţe pentru echipaj. (< fr. teugue)
(Marele dicţionar de neologisme)

teúgă s. f. (sil. teu-), g.-d. art. teúgei; pl. teúge
(Dicţionar ortografic al limbii române)