teză dex - definiţie, sinonime, conjugare

teză

[Sinonime]
TÉZĂ, teze, s.f. 1. Afirmaţie expusă şi susţinută într-o discuţie; idee principală dezvoltată şi demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. ♢ Loc. adv. (Înv.) În teză generală = în general. ♦ (Fil.) Idee, propoziţie care formează primul termen al unei antonimii (în filozofiile raţionaliste de tip kantian) sau al unei contradicţii de tip dialectic (în filozofiile hegeliană şi marxistă). 2. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârşitul unei perioade de studiu sau la un examen. ♢ Teză de licenţă (sau doctorat) = lucrare ştiinţifică prezentată de un candidat pentru obţinerea titlului de licenţiat (sau de doctor în ştiinţe). – Din fr. thèse, lat. thesis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÉZ//Ă ~e f. 1) Afirmaţie enunţată într-o discuţie sau într-o lucrare. 2) mai ales la pl. Idee principală a unei concepţii, formulată concis, urmând a fi dezvoltată şi demonstrată. 3) la pl. Culegere care inserează astfel de idei. 4) log. Enunţ care urmează să fie demonstrat. 5) Lucrare ştiinţifică prezentată pentru a fi susţinută public în vederea obţinerii unui grad ştiinţific; disertaţie. 6) Lucrare scrisă de elevi la sfârşitul unei perioade de studiu. /<fr. these, lat., ngr. thesis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

téză (-ze), s.f. – Afirmaţie bazată pe o concepţie. Fr. thèse.
(Dicţionarul etimologic român)

TÉZĂ s.f. 1. Afirmaţie, propoziţie care trebuie demonstrată. ♦ Susţinere; idee principală dezvoltată într-o scriere oarecare, într-o cuvântare. 2. (În filozofia lui Hegel) Prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (3) [în DN]. 3. Lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. dată de elevi în clasă în prezenţa profesorilor. ♦ Lucrare scrisă, făcută în vederea susţinerii unui examen de licenţă, de doctorat etc. [< fr. thèse, cf. lat., gr. thesis].
(Dicţionar de neologisme)

TÉZĂ1 s. f. 1. afirmaţie expusă şi susţinută într-o discuţie; idee principală dezvoltată într-o scriere, într-o cuvântare. 2. idee, concepţie, teorie prestabilită în care un artist încadrează forţat elementele realităţii. ♢ (la Hegel) prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (2). 3. lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. făcută de elevi în clasă în faţa profesorilor. ♢ lucrare ştiinţifică prezentată de un candidat pentru obţinerea titlului de doctor sau de licenţă. (< fr. thèse, lat. thesis)
(Marele dicţionar de neologisme)

-TÉZĂ2 elem. „aşezare”, „susţinere, prezentare”. (< fr. -thèse, cf. lat., gr. thesis)
(Marele dicţionar de neologisme)

téză s. f., g.-d. art. tézei; pl. téze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÉZĂ s. 1. v. concepţie. 2. (în logica simbolică) teză logică, tautologie, expresie identic-adevărată, expresie validă, lege logică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tez

Cuvinte se termină cu literele: za eza