tezaur dex - definiţie, sinonime, conjugare

tezaur

[Sinonime]
TEZÁUR, tezaure, s.n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preţ, strânse şi păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăţie. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preţ. ♦ Bani sau obiecte preţioase ascunse de multă vreme în pământ şi care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului şi a altor metale preţioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale preţioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit şi preţuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societăţi, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEZÁUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale preţioase sau de obiecte de preţ adunate împreună. 2) Totalitate de bani sau de obiecte preţioase ascunse de mult timp (în pământ) şi descoperite întâmplător; comoară. 3) Ansamblu de mijloace financiare efective care se află în depozitul unei bănci de emisie. 4) Loc unde se păstrează finanţele statului sau ale unei bănci; vistierie. 5) fig. Lucru sau fiinţă preţioasă şi dragă; comoară. 6) Patrimoniu spiritual al unei societăţi sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumită comunitate de oameni. 7) Operă culturală de mare valoare şi de proporţii deosebite (enciclopedie sau dicţionar). [Sil. -za-ur] /<lat. thesaurus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tezáur (-re), s.n. – Comoară, visterie, patrimoniu. – Var. înv. tesaur. Mr. θisavru. Lat. thesaurus (sec. XIX), mr. din ngr. θυσαυρός. – Der. tezauriza, vb. (a strînge obiecte de preţ).
(Dicţionarul etimologic român)

TEZÁUR s.n. 1. Cantitate mare de aurărie, de bani, de bijuterii etc.; (p. ext.) avere, bogăţie. ♦ Locul unde se găseşte depozitată această bogăţie. 2. Totalitatea aurului, a metalelor preţioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie. 3. (Fig.) Ceea ce este foarte preţios, bun, folositor; comoară. ♦ Patrimoniu spiritual rezultat din munca culturală desfăşurată de-a lungul veacurilor. [Pron. -za-ur. / < lat. thesaurus, cf. gr. thesauros].
(Dicţionar de neologisme)

TEZÁUR s. n. 1. cantitate mare de bani, de bijuterii, aurărie etc.; (p. ext.) avere, bogăţie. 2. totalitatea metalelor preţioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie. ♢ loc unde se păstrează un asemenea depozit; vistierie. ♢ bani sau obiecte preţioase descoperite întâmplător în pământ; comoară. 3. (fig.) tot ceea ce este foarte preţios, iubit, preţuit. ♢ patrimoniu spiritual acumulat de-a lungul veacurilor. 4. totalitatea cuvintelor unei limbi. (< fr., lat. thesaurus)
(Marele dicţionar de neologisme)

tezáur s. n. (sil. -za-ur), pl. tezáure
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TEZÁUR s. 1. v. comoară. 2. v. vistierie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tez teza tezau

Cuvinte se termină cu literele: ur aur zaur ezaur