tibetan

TIBETÁN, -Ă, tibetani, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) din Tibet. – Din fr. tibétain.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ♢ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania şi Nepal. (< fr. tibétain)
(Marele dicţionar de neologisme)

tibetán adj. m., pl. tibetáni; f. sg. tibetánă; pl. tibetáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)