ticăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
TICĂÍ1, pers. 3 ticăire, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcţionării; a face tic-tac. 2. (Despre inimă) A bate tare (sub efectul unei emoţii puternice); a zvâcni, a palpita. – Tic1 + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TICĂÍ2, ticăiesc, vb. IV. Refl. şi intranz. (Rar) A lucra încet, fără spor; a se mocăi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TICĂÍT1, ticăituri, s.n. Faptul de a ticăi1; bătaie, sunet ritmic al ceasornicului; zvâcnire, palpitare a inimii. – V. ticăi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TICĂÍT2, -Ă, ticăiţi, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucrează încet, fără spor; mocăit. 2. (Pop.) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. – V. ticăi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TICĂ//Í ~iésc intranz. 1) (despre ceasornice) A produce un sunet ritmic caracteristic; a face „tic-tac”. 2) (despre inimă) A bate în ritm accelerat şi cu putere din cauza unor emoţii sau a unui efort; a zvâcni; a palpita. /tic + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TICĂ//Í mă ~iésc intranz. rar A lucra prea încet şi cu multă migală; a se mocăi; a se moşmoni; a se mocoşi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TICĂÍT ~uri n. Zgomot ritmic produs de un obiect care ticăie (ceasornic, inimă etc.). /v. a ticăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ticăí (a face tic-tac) vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. tícăie, imperf. 3 sg. ticăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ticăí (a se mocăi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticăiésc, imperf. 3 sg. ticăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ticăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ticăít (mocăit) adj. m., pl. ticăíţi; f. sg. ticăítă, pl. ticăíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ticăít (tic-tac) s. n., pl. ticăíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TICĂÍ vb. 1. a tăcăi, a tâcâi. (Ceasul ~.) 2. v. palpita.
(Dicţionar de sinonime)

TICĂÍ vb. v. mocăi.
(Dicţionar de sinonime)

TICĂÍ vb. v. chinui, frământa, suferi, zbate, zbuciuma, zvârcoli.
(Dicţionar de sinonime)

TICĂÍT adj. v. mocăit.
(Dicţionar de sinonime)

TICĂÍT adj. v. biet, nenorocit, nevoiaş, sărac, sărman.
(Dicţionar de sinonime)

TICĂÍT adj., s. v. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
(Dicţionar de sinonime)

TICĂÍT s. 1. v. tic-tac. 2. v. palpitaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tic tica ticai

Cuvinte se termină cu literele: it ait cait icait