ticăloșește dex - definiţie, sinonime, conjugare
TICĂLOŞEŞTE adv. (Rar) În mod josnic, mârşav. – Ticălos + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TICĂLOŞÍ, ticăloşesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TICĂLOŞ//Í ~ésc tranz. A face să se ticăloşească. /Din ticălos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TICĂLOŞ//Í mă ~ésc intranz. A deveni ticălos; a ajunge la degradare morală totală. /Din ticălos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ticăloşéşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ticăloşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticăloşésc, imperf. 3 sg. ticăloşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ticăloşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TICĂLOŞÉŞTE adv. v. mişeleşte.
(Dicţionar de sinonime)

TICĂLOŞÍ vb. v. debilita, distruge, nenoroci, prăpădi, slăbănogi, slăbi, şubrezi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tic tica tical ticalo

Cuvinte se termină cu literele: te ste este seste oseste