ticăloși dex - definiţie, sinonime, conjugare
TICĂLÓS, -OÁSĂ, ticăloşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (Înv.) (Persoană) care se găseşte într-o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. „mizerie”, et. nec.) + suf. -os.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TICĂLOŞÍ, ticăloşesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TICĂL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) şi substantival (despre persoane) 1) Care este în stare să comită fapte nedemne; netrebnic; abject; mârşav; nemernic; josnic; infam. 2) Care se află într-o stare de plâns; vrednic de milă; jalnic. /ticală + suf. ~os
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TICĂLOŞ//Í ~ésc tranz. A face să se ticăloşească. /Din ticălos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TICĂLOŞ//Í mă ~ésc intranz. A deveni ticălos; a ajunge la degradare morală totală. /Din ticălos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ticălós adj. m., s. m., pl. ticălóşi; f. sg. ticăloásă, pl. ticăloáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ticăloşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticăloşésc, imperf. 3 sg. ticăloşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ticăloşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TICĂLÓS adj. v. biet, debil, delicat, deplorabil, firav, fragil, gingaş, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, nevoiaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, sărac, sărman, sfrijit, slab, slăbuţ, şubred.
(Dicţionar de sinonime)

TICĂLÓS adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, (pop.) becisnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scârnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaş, verigăşos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~oasă.) 3. s. bandit, nemernic, tâlhar. (Un ~ de negustor.) 4. adj., s. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pârdalnic, (pop.) împeliţat, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el!) 5. adj. mizerabil, păcătos, rău, urât. (Era o vreme ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TICĂLÓS adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.
(Dicţionar de sinonime)

TICĂLOŞÍ vb. v. debilita, distruge, nenoroci, prăpădi, slăbănogi, slăbi, şubrezi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tic tica tical ticalo

Cuvinte se termină cu literele: si osi losi alosi calosi