TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spaţiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înţesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. şi refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TICS//Í ~ésc tranz. (lucruri) A vârî cu forţa într-un spaţiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spaţii limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ticsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ticseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TICSÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TICS//Í ~ésc tranz. (lucruri) A vârî cu forţa într-un spaţiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spaţii limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TICSÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera.
(Dicţionar de sinonime)