TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ♦ A tivi o fâşie dintr-un alt material (colorat). – Din tighel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TIGHELÍT1 s.n. Tighelire. – V. tigheli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TIGHELÍT2, -Ă, tigheliţi, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. – V. tigheli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TIGHEL//Í ~ésc tranz. 1) (confecţii din materiale textile) A coase cu tighel. 2) A tivi cu o fâşie din alt material (pentru a înfrumuseţa). /Din tighel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tighelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tighelésc, imperf. 3 sg. tigheleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tigheleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tighelít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TIGHELÍ vb. (Transilv.) a ştipui. (A ~ o fustă.)
(Dicţionar de sinonime)
TIGHELÍ vb. v. tivi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TIGHELÍT1 s.n. Tighelire. – V. tigheli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TIGHEL//Í ~ésc tranz. 1) (confecţii din materiale textile) A coase cu tighel. 2) A tivi cu o fâşie din alt material (pentru a înfrumuseţa). /Din tighel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tighelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tighelésc, imperf. 3 sg. tigheleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tigheleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tighelít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TIGHELÍ vb. (Transilv.) a ştipui. (A ~ o fustă.)
(Dicţionar de sinonime)
TIGHELÍ vb. v. tivi.
(Dicţionar de sinonime)