tigvă dex - definiţie, sinonime, conjugare

tigvă

[Sinonime]
TÍGVĂ, tigve, s.f. 1. (Pop.) Craniu, ţeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agăţătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase şi gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ♢ Expr. Cap de tigvă = om prost. [Var.: (reg.) tívgă s.f.] – Din bg., scr. tikva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÍGV//Ă ~e f. pop. 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; ţeastă; scăfârlie. 2) pop. Cap al omului. ♢ Cap de ~ om mărginit. 3) Plantă erbacee agăţătoare cu tulpina culcată, cu frunze dinţate şi cu fructe gălbui, bombate la capăt şi alungite spre coadă; tătarcă. 4) Vas făcut din fructul uscat şi scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tătarcă. /<bulg., sb. tikva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tígvă (-ve), s.f. – Dovleac, bostan (Lagenaria vulgaris). – 2. Vas făcut dintr-un bostan gol. – 3. Bidon, ploscă. – 4. Cap, devlă. – 5. Hîrcă, craniu. – Var. tidvă, titvă, tivgă, tivdă, tiugă. Sl. tyky „tigvă” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 409; Tiktin; Iordan, BL, VIII, 123; Petrovici, Dacor., X, 35), cf. sl. tykvi, bg., sb. tikva, pol. tykwa, rus. tykva (Vasmer, III, 160). Tigvă şi tivgă circulă în principal în Munt., tidvă şi tidvá în Mold., tiugă în Olt. De la această ultimă var. ar putea fi un dublet teucă (var. teică), s.f. (vas de lemn, ciutură; albie, canal; canal mic la moara de făină), insuficient explicat de Tiktin (de la tei), de Diculescu, Elementele, 468 (din gr. τεῦχος „instrument, covată”) şi de Scriban (din tc. tekne); cf. teaucă, s.f. (cotei; vorbăreţ), explicabil semantic plecînd de la zgomotul produs de apa morii sau mai precis de titirezul ei. Nu este clară legătura cu treucă, var. de la teucă?
(Dicţionarul etimologic român)

tígvă s. f., g.-d. art. tígvei; pl. tígve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TIGVĂ DE TÍNĂ s v. pepene.
(Dicţionar de sinonime)

TÍGVĂ s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuţă, tâlv, (reg.) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânţar, sărăboi, troacă. 2. (BOT.; Lagenaria vulgaris) (reg.) curcubetă. 3. tâlv, (Olt.) troacă. (Ţine apă în ~.) 4. v. craniu.
(Dicţionar de sinonime)

TÍGVĂ s. v. cap, creastă, creştet, culme, pisc, vârf.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tig tigv

Cuvinte se termină cu literele: va gva igva