tildă dex - definiţie, sinonime, conjugare

tildă

TÍLDĂ, tilde, s.f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunţării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÍLD//Ă ~e f. 1) Semn grafic (~) care se foloseşte pentru a înlocui un cuvânt care se repetă. 2) Semn diacritic (~) care se pune deasupra literei „n” pentru a indica că se pronunţă muiat. /<fr. tilde, germ. Tilde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÍLDĂ s.f. 1. Semn grafic (~) folosit în unele lucrări (pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă etc.). 2. Semn diacritic (~) care se pune, mai ales în ortografia spaniolă, deasupra lui n, pentru a arăta că se pronunţă muiat. [< sp., fr. tilde, germ. Tilde].
(Dicţionar de neologisme)

TÍLDĂ s. f. 1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde)
(Marele dicţionar de neologisme)

tíldă s. f., g.-d. art. tíldei; pl. tílde
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ti til tild

Cuvinte se termină cu literele: da lda ilda