timar dex - definiţie, sinonime, conjugare
TIMÁR1, timari, s.m. (Reg.) Tăbăcar. – Din magh. timár.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIMÁR2, timaruri, s.n. (Mai ales la pl.) Denumire dată, în evul mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oştenilor, în schimbul obligaţiei de a presta serviciul militar. – Din fr. timares.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

timár (-ri), s.m. – (Banat) Tăbăcar. Mag. timár (Scriban).
(Dicţionarul etimologic român)

TIMÁR s.n. (mai ales la pl.) Lot de pământ conferit temporar în evul mediu, în Imperiul Otoman, oştenilor obligaţi a se întoarce sub arme la prima chemare. [Pl. -uri. / < fr. timares].
(Dicţionar de neologisme)

timár (tăbăcar) s. m., pl. timári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

timár (lot de pământ) s. n., pl. timáruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TIMÁR s. v. argăsitor, tăbăcar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tim tima

Cuvinte se termină cu literele: ar mar imar