timocrație
TIMOCRAŢÍE s.f. Regim politic în care conducerea statului aparţine unor persoane alese prin cens. V. plutocraţie. [Gen. -iei. / < fr. timocratie, cf. gr. time – valoare, kratos – putere].
(Dicţionar de neologisme)
TIMOCRAŢÍE s. f. formă de guvernământ în care conducerea statului aparţine celor mai bogaţi cetăţeni; plutocraţie. (< fr. timocratie)
(Marele dicţionar de neologisme)
timocraţíe s. f., g.-d. art. timocraţíei; pl. timocraţíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TIMOCRAŢÍE s. f. formă de guvernământ în care conducerea statului aparţine celor mai bogaţi cetăţeni; plutocraţie. (< fr. timocratie)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)