timonă dex - definiţie, sinonime, conjugare

timonă

TIMÓNĂ, timone, s.f. Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. – Din ngr. timóni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIMÓN//Ă ~e f. mar. Roată cu spiţe prelungite (care servesc ca mânere), folosită pentru manevrarea manuală a navei. /<fr. timon, ngr. timóni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TIMÓNĂ s.f. Roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. [< fr. timon, it. timone].
(Dicţionar de neologisme)

TIMÓNĂ s. f. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. (< fr. timon, it. timone)
(Marele dicţionar de neologisme)

timónă s. f., g.-d. art. timónei; pl. timóne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

timónă, timóne, s.f. (înv. şi reg.) 1. oişte, proţap. 2. roată de manevră a cârmei la nave. 3. (ironic) nas.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ti tim timo timon

Cuvinte se termină cu literele: na ona mona imona