timorare

TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIMORÁRE, timorări, s.f. Acţiunea de a timora şi rezultatul ei; intimidare. – V. timora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIMORÁ vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat)
(Marele dicţionar de neologisme)

timorá vb., ind. prez. 1 sg. timoréz, 3 sg. şi pl. timoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

timoráre s. f., pl. timorări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TIMORÁ vb. v. intimida, speria.
(Dicţionar de sinonime)

TIMORÁRE s. v. intimidare, speriere.
(Dicţionar de sinonime)